Valencia descoperită în 8 săptămâni

Activități în oraș:  

• Biciclit - sistemul ValenBisi este impecabil - ieftin, stare bună a bicicletelor, stații multe în tot orașul, piste de bicicletă pe toate rutele importante și mai puțin importante, iar orașul e plan și fără dealuri. Activitate realizată aproape în fiecare zi, aprox 1-2 ore. 

• Mers la plajă - fie că a fost Malvarossa sau Las Arenas, plajele din Valencia sunt întinse, nisipul fin, palmieri și pasarelă pe toată lungimea coastei. Apa a fost extrem de caldă, însă extrem de sărată și cu valuri, drept pt care am înotat puțin, dar ne-am bălăcit mult. Pe 12 august am fost pe plajă noaptea pentru a vedea ploaia de meteoriți (Perseidele), și deși nu a fost chiar o ploaie ;)), am văzut exact 3 stele călătoare pe care ne-am trimis dorințele în Univers.   

• Plimbări prin parcuri - Jardines de Turia, Jardines de Viveros și Parque de Cabecerra au fost preferatele noastre și am încercat să le vizităm cât mai des, cel puțin o dată la 2 zile. Jardines de Turia este un parc de 8.5 km care trece prin mijlocul orașului, o adevărată oază de verdeață cu palmieri, copaci cu flori, alei largi, bănci,  în care este promovată mișcarea (piste de jogging, de bicicletă, numeroase stații de fitness, terenuri de fotbal și hockey, parcuri de joacă pentru copii și inclusiv un parc de joacă pentru animale.  Parque de Cabecerra este chiar lângă BioParc și ne plăcea lacul înconjurat de pajiștea verde și copaci, cu lebede, gâște, rațe și broscuțe țestoase bălăcindu-se, precum și bărcuța de lemn de pe mini-plaja de pe lac.  Parque de los Viveros este probabil cel mai mare parc urban din oras, în sensul că pare mai degrabă destinat plimbărilor ori concertelor decât sporturilor ori picnicurilor, cu aleile sale largi cu ronduri de flori, băncuțe de lemn, atenție la detaliile decorative. 

• Plimbări prin centrul vechi - pe străduțele pitorești ale cartierelor istorice, luminate și pline de viață până târziu în noapte, ne  plăcea să ne plimbăm pe lângă clădirile vechi și majestuoase, pe aleile pietruite, prin piațetele pline de oameni care se adună lângă  fântânile arteziene luminate pentru a asculta muzica artiștilor stradali. Ne-am plimbat des prin și pe lângă: Plaza de la Virgen, Plaza del Ayuntamiento, zona dintre Mercado Central si Lonja de la Seda, Barrio del Carmen. 

• Plimbări  prin Ciudad de los Artes y Ciencias. Este modern, maiestuos și rece.  Construcțiile albe și filiforme se îmbină armonios cu spațiul verde creat în jurul acestora, însă după ce le vezi o dată, nu prea mai ai de ce te duce, decât pentru plimbări și eventual 5 minute de vâslit la o bărcuță transparentă, pe lacul artificial creat. 

Obiective și Muzee vizitate: 

• Oceanografic - recomandam, mai ales pe acorduri de muzica:). 
• Plaza de Torros și Muzeul Taurin
• Mercado Central - cea mai mare piață de produse proaspete din Europa, conform Wikipedia. Străduțe colorate pline cu fructe, legume, cărnuri (nelipsitul jamon, dar nu numai), brânzeturi, pește și fructe de mare, condimente și inclusiv produse de panificație. 
• Lonja de la Seda - centrul administrativ și juridic al comerțului cu mătase din secolul XV. 
• Muzeul Etnografic - superb, o plimbare de la etaj la etaj prin istorie și epoci diferite, în care ajungi să înțelegi mai bine cultura și construcția acestui popor. 
• Muzeul de Preistorie
• Muzeul de Artă Modernă
• Muzeo da Rocas - statui uriașe și caruri, reprezentând animale, oameni sau sfinți, care participă la diversele parade și procesiuni stradale. Cam păgân, după părerea mea. 
• Catedrala Catolică, Turnurile Serrano, Turnurile Quartz.
• Plaza de la Virgen și Statuia Râului Turia și a celor 8 muncitoare care udă grădinile. 
• Tribunal de las Aguas - singurul tribunal exclusiv oral care este recunoscut juridic si are deplină autoritate în problemele tratate (legate de regiunile în care râul Turia are guri de curgere). Cele 8 regiuni udate de râul Turia au câte un reprezentant administrativ, iar cei 8 reprezentanți se adună în fiecare săptămână într-o zi de joi, pentru a discuta și rezolva probleme legate de terenurile respective. 

Viața culturală: 

Spania are o cultură fascinantă, plină de muzică, veselie și culoare. Familia și prietenii sunt foarte importanți, mereu vedem grupuri de aprox. 10 persoane pe plaja, la cină, la petreceri sau picnicuri. Părinți, copii, bunici, întreaga familie ia parte la aceste ieșiri, ceea ce ni s-a părut minunat. Un lucru care ne-a surprins și ne-a plăcut foarte mult a fost să vedem atât de multe familii noaptea pe faleza de pe plajă: de pe la 10 pm și până după ora 2 am, își aduc mese pliante și scaune de plastic, mâncare și băutură de acasă, și se bucură de noapte, de plajă, de ei între ei. Petrecerile și cina încep doar după ora 22-23, se țin întotdeauna afară (fie plajă, fie stradă) și nu în casă (cel puțin pe timp de vară), mâncarea e bogată și atmosfera veselă. 

Ca și evenimente speciale la care am fost prezenți, amintim:

• Flamenco - spectacole de flamenco se țin săptămânal, în diverse locații din oraș, noi am fost într-o seară și ne-a plăcut atât dansul, dar și chitara spaniolă. 
• Festivalul de Jazz - ne-am nimerit în plin Festival de Jazz și am asistat cu drag la două nopți de jazz la barul Jimmy Glass. 
• Feria de Juliol - un fel de zilele orașului, festivalul a ținut o lună de zile, a avut un parc de distracții deschis în oraș, dar și diverse concursuri și evenimente în afara orașului. Festivalul se încheie cu Batalla de Flores și cu o paradă de noapte prin centrul orașului. 
• Batalla de Flores - tradiție adusă în 1891, inspirată de Carnavalul de la Nisa, care reprezintă în Valencia încheierea Festivalului Feria de Juliol, și are loc în fiecare an în ultima duminică din luna iulie. Este o paradă de care decorate cu flori și diverse alte motive, trase de cai mândri și purtând persoane îmbrăcate în culorile și costumele clubului pe care îl reprezintă. Carele defilează în fața unui juriu, iar publicul aruncă în ei cu flori și confeti. Intregul eveniment este despre sărbătorirea verii, a naturii, a armoniei dintre oameni și a bucuriei de a trăi. 

Culinar:

Am încercat să testăm cât de mult din bucătăria tradițională spaniolă. Iată câteva dintre ele:

• Gazpacho - supă rece din legume mixate, originală din Andalucia. Rețeta adnotată în Caietul cu rețete. 
• Paella - mâncare din orez cu legume și carne. Varianta originală, paella valenciană, e cu pui, iepure, fasole verde și fasoale boabe. Restul sunt diversiuni :p. Rețetă adnotată. 
• Fideua - paste cu fructe de mare și legume. Pastele sunt în formă de semicerc și sunt fierte într-o supă în care au fiert înainte legumele, fructele de mare și chiar bucăți de pește. Turmericul este folosit pentru culoarea gălbuie, ca și la paella. 
• Tortilla - omletă cu cartofi, la care se pot adăuga diverse, în funcție de gusturi (ceapă, jamon, cârnați, pește, etc). Are forma unei plăcinte rotunde. 
• Tapas, montaditos, bocadillos - sandwich-uri de diferite mărimi, în chifle lungi, tip hotdog.
• All y Pebre - mâncare specifică pentru regiunea Albuferei,  cu bucăți de țipar (anguilă) pregătite într-un sos de usturoi, migdale prăjite și miez de pâine.   
• Băuturi: horchata (lapte vegetal din chufa), tinto de verano (vin rosu cu suc de lămâie și apă minerală), sangria (vin roșu cu fructe), agua de Valencia (cocktail cu șampanie, suc de portocale, vodka, sirop de zahăr și ghimbir).  

Excursii realizate:

In jurul orașului sunt foarte multe locuri de văzut, nu doar plaje și orășele pitorești, ci și râuri, canioane, peșteri, lacuri și nu în ultimul rând, cea mai mare deltă din Spania, Albufera. Nu am reușit să vizităm tot ce am găsit recomandat atunci când am cercetat, nici nu ne propusesem asta (trebuie lăsat loc de întors, nu? ), însă am avut norocul să vizităm câteva locuri superbe. 

• Albufera - denumire care vine din limba arabă, "al-buhayra", si care înseamnă "mica mare", este un parc natural constituit dintr-o lagună de apă dulce (adâncime de 1 m),  înconjurată de câmpuri de orez pe o suprafață de aprox. 223 km2, și care este casă pentru numeroase tipuri de păsări migratoare. Lacul Albuferei este cel mai mare ca suprafață din Spania, și este despărțit de mare de o limbă de pământ care cuprinde un parc natural de pini (Dehesa del Saler) și câteva sătuce de pescari. Albufera mai este cunoscută ca locul în care scriitorul spaniol Vicente Blasco Ibáñez a plasat acțiunea romanului "Canas y barro" , care descrie pe lângă o tumultoasă poveste de dragoste, lupta dintre pescari și agricultorii de orez, pentru pământ sau apă. Ne-am plimbat cu barca printre canale (cu un ghid, nu este permis să iei barcă singur), am văzut pești sărind pe lângă barcă, câteva păsări (în iulie, când am fost noi, cică nu era sezonul pt bird watching încă), stufăriș, o cabană pescărească tradițională, ne-am plimbat prin două orășele: El Palmar și El Saler, și ce ne-a plăcut cel mai mult, am văzut un apus superb pe lac. 

• Cascada Salto de la Novia - în excursia pe care am făcut-o cu noii noștri prieteni, am vizitat un sătuc la 50 de minute de Valencia, numit Navajas si faimos pentru cascada înaltă (aferentă legendei miresei care a sărit) și râul care formează ochiuri cristaline numai bune de bălăceală. Un loc frumos, liniștit, în care oamenii se adună la grătare și picnicuri, cam cum ne adunam și noi pe malul Siretului, în copilăria mea. 

• Gandia - un orășel turistic și pitoresc la malul mării, la 70 km sud de Valencia. Plajă frumoasă, largă, terase și magazinașe pe pasarelă, centrul orașului pitoresc, colorat. Nu am stat decât jumătate de zi acolo, și fiind duminică la amiază, centrul era destul de pustiu și singurul muzeu pe care voiam să îl vizităm închis. Well, va trebui sa ne întoarcem poate.  

Oamenii - Cum ni s-au părut spaniolii, sau cel puțin cei din Valencia? I-am găsit relaxați, veseli, prietenoși, gălăgioși și cam răsfățați. Am văzut grupuri mari (copii, tineri, părinți, bunici) venind la plajă împreună, gătind paella pentru prânzul de duminică, ori ieșind seara pe faleza de pe plajă (cu scaune, mese, mâncare și băutură aduse de acasă). Pe lângă grupuri care mâncau împreună, am văzut foarte des grupuri de vârstnici, fie câte doi, fie în 4, care jucau cărți ori domino, pe faleză, între blocuri, oriunde încape măsuța de plastic. Ii vezi doar după ora 17 încolo, iar cina începe după 22. La orice masă ori grup adunat pe plajă, casetofonul cu muzică este nelipsit. Siesta pare să fie sfântă, pentru cei care își permit, între 14 si 16 totul este închis. In ciuda mâncării total nedietetice (totul pare să fie prăjit, cu maioneză, cărnuri grase, pâine multă în bocadillos, băuturi acidulate, etc), sunt într-o formă fizică foarte bună. Am văzut foarte mulți sportivi (tineri si de vârstă mijlocie) în oraș, alergând prin Jardines de Turia sau pe plajă, iar din ce am discutat cu portarul nostru, Pepe, valencienii sunt pasionați de jogging și de participarea la maratoane (Pepe aparține de un club de jogging de 25 de ani, în care participanții merg anual la un maraton internațional, în altă țară, și la mai multe maratoane în interiorul Spaniei). Fetele tinere poartă pantaloni scurți-scurți de tot, iar doamnele între 40-80 sunt extrem de elegante: fie că le vedem prin oraș, pe stradă, la terase, sau chiar la plimbarea de seară pe plajă, doamnele sunt foarte elegante și pline de accesorii opulente. Domnii sunt în pantaloni până la genunchi și tricou. Cafeluța băută la barul din apropiere, fie că e dimineața sau după siestă, este un obicei popular, într-o țară în care mi s-a părut că interacțiunea este vitală pentru definirea modului de viață. Ce să spun, nu mi s-au părut atât de loviți de criză pe cât se plâng, cel puțin nu la nivelul la care alte țări definesc criza.  Pentru că nu îmi place să fac poze oamenilor fără permisiunea lor (nu suntem la zoo) , secțiunea asta este fără poze. 

Despre prietenii pe care ni i-am făcut, am scris într-un articol aparte, aici. 

Da, ne-am întoarce în Valencia oricând, este un oraș grozav, din toate punctele de vedere expuse mai jos. Incheiem cu o fotografie semnificativă pentru noi, și pentru care am făcut o noapte albă (și am aflat pe această cale că nu mai suntem așa tineri precum credeam :p ), răsăritul pe care l-am prins pe plajă, martori ai unui nou început: colorat, plin de mistere și speranță.