Momentele de "oau" pe care Portugalia ni le-a dăruit nu au fost în Lisabona, cum ne așteptam, ci în jurul ei: în orășelele-bijuterie de pe coasta Atlanticului, în stâncile înalte din Cabo da Roca, în dealurile mistice din romantica Sintra și palatele ei de poveste, în farmecul rural al zidurile alb-albastre din Obidos, în pasiunea unui cântec de fado.
Cele mai frumoase zile petrecute aici au fost în jurul Lisabonei, în excursii de o zi pe care am avut privilegiul să le putem realiza. E o magie anume în peisajele sălbatice ale Atlanticului, în dealuri și pădurile de conifere, în orășelele pitorești, în palatele regilor. O poveste în 4 capitole:
Cascais - bijuteria de la malul Atlanticului
La 40 de km distanță de Lisabona este un orașel cu golfuri mici, plaje cu nisip auriu și stânci ruginii, apă lină ca o oglindă către cer, pe care bărci albe plutesc în tăcere. Are un castel vechi situat în port și o mică citadelă, vile cochete care par mai degrabă mici palate pe malul apei, 3 străduțe turistice în centru pline cu terase, restaurante și magazinașe cu suveniruri, câteva case pictate în cel mai fermecător stil portughez, un parc în care cocoșii se plimbă nestingheriți ca mascote mândre ce sunt, flori agățătoare pe ziduri și toate străzile în pantă.
Se spune că aici s-au retras portughezii bogați și pensionarii din țările dezvoltate (germani, francezi, britanici), ori cel puțin că aici le este reședința de vară. Sunt multe vile frumoase, e adevărat, însă sunt și blocuri vechi și noi, construite mai pe deal, nu chiar cu vedere la plajă. Au școli, piețe de pește și verdețuri, 2-3 mini-marketuri. Nouă ni s-a părut un orășel tare liniștit, cu un aer de vacanță, pentru familii mai adecvat decât pentru petrecăreți, ceea ce ni s-a potrivit de minune :D. Nu ne-a plăcut vântul puternic după ora 16, care ne-a obosit inclusiv psihic, dealul zilnic pe care trebuia să il urcăm, trotuarele alunecoase, prețurile mari. Apa am testat-o de 2 ori și a fost ca o gheață topită, prin urmare nu am intrat mai mult de gleznă, și am admirat plajele de pe pasarelă. Ne-a plăcut la nebunie vederea de pe balcon :).
Boca de Inferno și Cabo da Roca
Imediat ce treci de zona Cascais și urci spre nord, peisajul începe să se schimbe gradual. Stânci înalte în straturi colorate, valuri sălbatice care se izbesc în ele înspumate și vegetație deșertică.
Boca de Inferno este o peșteră prăbușită care a păstrat intactă intrarea arcuită și care oferă o priveliște spectaculoasă asupra coastei. Are o terasă de belvedere pentru turiștii amatori de selfie-uri și stânci de pe care pescarii își agață undițele.
După ce înaintezi însă și mai mult spre nord, coasta devine din ce în ce mai înaltă, apa din ce în ce mai înspumată, potrivită pentru surferi, peisajele din ce în ce mai dramatice, până ajungi la Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al Europei. Noi am descoperit acolo o terasă cu mese rotunde, culori vii și muzică latino, care ni s-a părut că oferă cea mai spectaculoasă vedere asupra coastei. Personal, locul meu preferat din tot ce am văzut în Portugalia. (Daniela)
Lăsăm pozele să vorbească pentru noi.
Sintra și palatele din povești
Sintra este un loc tare special în Portugalia, unul dintre cele mai vestite și vizitate de turiști, și face parte din Patrimoniul UNESCO. Sunt 3 elemente importante în Sintra, după părerea mea: castelele și construcțiile arhitecturale specifice stilului romantic din sec.XIX, centrul istoric fermecător al orășelului dintre dealuri (străduțe înguste pietruite printre ziduri albe și flori agățătoare), și Munții Sintra - regiune propice pentru iubitorii de hiking și munți, dar și încărcată de ezoterism, mistere și legende despre elementele supranaturale din păduri.
Sunt 5 palate / reședințe importante în Sintra, dintre care noi am vizitat primele 3:
- Palacio da Pena - reședința de vară a ultimilor regi ai Portugaliei, una din cele mai reprezentative expresii ale stilului romantic din sec.XIX, și probabil cel mai aproape de imaginile din povești datorită turnurilor sale colorate.
- Castelul Maurilor - castel medieval și fortăreață militară construită de mauri în sec.VIII-IX, care tronează deasupra orașului Sintra, oglindind Palacio da Pena, pe dealul opus.
- Casa Quinta de Regaleira - reședința unui milionar de origine braziliană, Antonio Carvalho Monteiro, care pe noi ne-a impresionat atât prin detaliile construcției dar mai ales pentru parcul absolut din altă lume: tuneluri subterane, turnuri, fântâni inițiatice, grote, lacuri, detalii și simbouri enigmatice care ar fi legate de alchemie, masonerie, Templieri, rituri din Tarot, care reprezintă interesele și ideologia excentricului proprietar. Nouă ne-a inspirat pace, magie și conexiune cu natura.
- Palatul Național Sintra - este cel mai bine conservat palat medieval portughez, din sec.XV-XVI, în stil manuelin (combinație de stil gotic-renascentist observat în cele două turnuri conice) și cu influențe islamice (Mudejar).
- Palatul Monserrate, reședința de vară a curții portugheze.
Obidos - sătucul medieval din munți
Unul din locurile care ne-a rămas în inimă din tot ce am vizitat în regiune este acest orăşel fermecător cu ziduri albe cu margini albastre, străduţe curate împodobite cu flori, mici tarabe care îmbie la degustat ginginha din păhărele de ciocolată, ceramică pictată în motive tradiţionale, vegheat de castelul medieval şi înconjurat de zidul perfect conservat din sec.XII, de pe meterezele căruia priveliştea este de neegalat.
Ni s-a părut pitoresc, melodios, colorat şi plin de o simplitate magică, cum nu am găsit nici în aglomeraţia Lisabonei, nici în cochetăria Cascais-ului, nici în palatele ori ezoterismul Sintrei, nici în sălbăticia stâncilor coastei Atlanticului. Magic!
Astfel ne glăsuia bătrinul, cînd —
Desfăşurînd a pînzelor aripă —
Lăsarăm portul, duşi de vîntul blînd
în mişcătoarea despărţirii clipă.
Noi, după datini, ne-ntreceam strigînd
Şi-un singur glas... părea că se-nfiripă :
— „Drum bun'! Drum bun !"... Şi iată, vîntu-n larg
Impinse-ndată fiece catarg.
(...)
Luís Camões - ClNTUL V
Write a comment