Sunt 3 zone majore în Thailanda, distincte prin peisaje, tradiții ori atracții: plajele paradisiace din Sud, metropola gigant care este Bangkok - în partea centrală, și Nordul caracterizat de munți, junglă, etnici și tradiții. Peste toate domnește Măria sa, Elefantul, animal protector. Suntem în anul 2559 BE (Budist Era).
Phi Phi Don - Insula Paradisului
Thailanda este renumită pentru insulele și plajele sale scoase parcă din cărți poștale, cu apă turquaz, nisip alb și păduri de smarald. In special orașele și insulele din partea de Sud (Phuket, Krabi, Koh Samui, Phi Phi, Koh Pha Ngan) sunt printre cele mai cunoscute turiștilor, însă sunt sute de insule în Golful Thailandei cât și în Marea Andaman. Unele sunt mai turistice decât altele, cu toate aspectele aferente, însă toate au o indubitabilă frumusețe.
Phi Phi este un arhipelag de 6 insule din Marea Andaman (dintre care doar una e locuită), cam la 3 ore cu feribotul din Phuket, și a devenit faimos datorită filmului "Plaja" (The Beach) cu Leonardo di Caprio, din anul 2000, care a fost filmat acolo. Cu apa sa albastră, munții verzi care unduiesc orizontul, nisipul alb, plajele semi-izolate cu maimuțe, leagănele de sfoară și lemn agățate de copaci, bărcile tailandeze de lemn numite "long tail boats" (bărci cu coadă lungă, datorită motorului cu elice care este conectat cu o bară lungă la spatele bărcii, care servește și de cârmă), florile în culori amețitoare și natura extrem de vie care te înconjoară, singurul lucru pe care i-l poți reproșa este poate numărul prea mare de turiști, majoritatea americani, australieni și ruși. Localnicii sunt pe alte insule :).
4 zile am petrecut în Phi Phi și ne-am bucurat atât de peisaje, de apă și soare, dar mai ales de compania prietenilor noștri Alina și Brandon. Pentru că oamenii sunt cei ce dau valoare timpului. Am stat la plajă și am înotat în apa cristalină, am urcat muuulte scări până la view point, un punct de belvedere sus pe munte, de unde am putut să vedem o mare parte din insulă, am negociat și mers cu o barcă long tail până pe Insula Maimuțelor, pe care le-am admirat de la distanță (spre deosebire de anumiți turiști care le hrăneau, în ciuda tuturor anunțurilor și sfaturile ghizilor. Maimuțele urcă în bărcile unde văd mâncare, fură bananele din mâinile turștilor, li se urcă pe umeri și în cap dacă le lași, unele mușcă daca devin prea agitate. Barcagiul nostru ne-a avertizat de la început: Monkeys are crazy! ), am închiriat caiace cu care am mers pe o plajă pustie, am făcut un mic hike prin cărări de munte între două plaje mai izolate, am privit cu plăcere spectacolele nocturne de pe plajă ale acrobaților cu foc, am băut shake-uri de fructe exotice (papaya, fructul pasiunii, ananas, mango) și am încercat mâncăruri tipice (pad thai, orez cu legume și carne în ananas, curry-uri diverse și picante), și ne-am luat la revedere de la insulă pe o terasă cu vedere la mare și muzică live.
Bangkok - Metropola de fier
Bangkok este cel mai mare oraș în care am fost vreodată, arată ca în filmele de Holywood- cu zgârie-nori care te înghit și bulevarde infinite ... și când mă gândesc că Cluj-ul mi se părea mare odată, ori chiar Hanoi-ul. Lumea devine din ce în ce mai mare parcă, dar mă bucur să descopăr că nevoile din ce în ce mai mici. Cu cât orașul e mai mare, parcă valorez mai mult (chiar mai mult decât înainte, este posibil) lucrurile necuantificabile, relațiile cu oamenii, familia, timpul cu tine însuți, natura din jur.
Bangkok are peste 8 milioane de locuitori, acoperă o arie de peste 1500 km2 (în oraș doar, căci zona metropolitană are 14 milioane locuitori și peste 7000 km2) și este capitala Thailandei. Este un important centru de afaceri modern (al 5-lea oraș din lume ca număr de clădiri de bussiness și sky-scrapers/ zgârie-nori), deși își are rădăcinile în secolul XV, în Regatul Ayutthaya. Este localizat în centrul Thailandei, străbătut de Râul Chao Praya - pe care se pot face croaziere frumoase cu diverse tipuri de bărci (de la long tail la feriboturi din oră în oră, pentru localnici), are cartiere foarte moderne ca Siam sau Silom - centre de afaceri și de shopping, Mall-uri uriașe și sclipitoare (hub-uri sociale pentru mulți localnici și turiști), precum și cartiere vechi, cu temple maiestuoase (templele sunt numite Wat) și Palatul Regal. Cel mai mare grup minoritar, chinezii, locuiesc în Chinatown, un cartier faimos pentru mâncarea stradală și standurile numeroase care vând orice, viața nocturnă este bogată oriunde, iar turiștii care sunt pe buget tind să meargă pe faimoasa stradă Kao San, plină de restaurante și baruri vestice la prețuri rezonabile. Duminica este zi de târg la Piața Chatuchack, cea mai mare piață din Asia de Sud-Est, cu peste 15.000 standuri care vând de la suveniruri pt turiști la obiecte casnice, decorațiuni, lămpi, flori, mâncare, condimente, mobilă, copaci în ghivece, etc. Am vizitat într-o zi Campusul Universității Kasetsart, una din Universitățile din BKK, și am rămas uluiți de mărimea sa, mai mare ca un cartier, cu străzi, cămine, facultăți, zone de foordcourt, restaurante și cafenele, terenuri de sport, piste de bicicletă, parcuri în care erau bănci și mese pt studiu, inclusiv piață și mâncare stradală.
Unul din locurile care trebuie vizitate dacă ești în Bangkok, pentru a-ți da seama de grandoarea sa, este un Sky Bar, adică o terasă pe una din clădirile cele mai înalte din oraș, de unde poți admira panorama orașului. Noi am fost la Cloud 47, etajul 47.
Spre deosebire de Hanoi, drumurile sunt imaculate, există trotuare! :p, iar rețeaua de transport este uluitoare cu șosele suspendate, autostrăzi uriașe, linii de metrou și skyline, câte 5-7 benzi pe o parte (ah, aici se conduce pe partea stângă, ca în UK), totul este foaaarte modern și bine pus la punct. Cu toate astea, traficul este foarte dens, la orice oră din zi, distanțele nu pot fi parcurse la pas, iar ca să ajungem din zona în care aveam noi cazarea (la periferia orașului, dar în oraș) făceam efectiv între 2-3 ore până în centrul orașului cu următorul itinerariu: 20 de minute mers până la stația de autobuz, 1 oră mers cu autobuzul urban, jumătate de oră cu metroul sau skyline-ul (pe deasupra clădirilor, printre skyscrapers, suspendați în trenul futurist) și încă 20-30 minute de unde ne lăsa metroul până unde aveam de mers (fie cu taxi, fie pe jos, fie cu ferry). Piețele cu legume, fructe și frigărui diverse puse la grătar sunt îmbietoare și accesibile tuturor, prețurile sunt negociabile dar corecte, iar tot spre deosebire de Hanoi, supermarket-urile au prețuri normale aici. Câte un minimarket american 7Eleven este, fără exagerare, cam la fiecare 1km, și poți găsi absolut tot ce îți dorești, cu care erai obișnuit acasă. E mult mai aproape de zona de confort aici, dar poate tocmai de asta, și mai puțin autentic. Mâncarea este extrem de picantă, încă ne antrenăm papilele gustative.
Ce ne-a plăcut cel mai mult au fost Wat-urile vizitate, în special Wat Pho și Wat Arun.
In jurul Bangkok-ului, cam la 2-4 ore distanță de oraș, sunt numeroase parcuri naționale extrem de atractive, cu râuri, cascade, munți și păduri luxuriante, sunt grădini de trandafiri și ferme de orhidee, ferme de șerpi și crocodili, inclusiv plaje frumoase pe care localnicii le vizitează în weekend, când vor să scape de îmbulzeala și căldura orașului.
Noi am petrecut o zi în Parcul istoric care adăpostește ruinele orașului antic regal, Ayutthaya. Regatul Ayuttaya, care a existat între 1351 și 1767, deschis către comerțul cu țările vecine dar și cu exploratori veniți din Europa, era cunoscut în sec.XVI ca cel mai mare și mai bogat oraș din Est. Parcul face parte din Patrimoniul UNESCO iar ruinele adăpostite în el te plimbă prin istoria a 35 de regi care au domnit în Regatul Ayutthaya. Templele, pagodele, stupa-s (monumente religioase în formă de con), decorațiunile și detaliile arhitectonice, statuile care îl reprezintă pe Budha și care diferă în funcție de perioada istorică, spun povestea regilor thailandezi, a originilor lor hinduiste sau budiste, a ritualurilor de la curte, a invaziei burmanezilor. Nouă ne-a plăcut sentimentul de liniște și pace pe care l-am avut plimbându-ne prin parc, printre temple și ruine, printre copaci, pe malul apei și pe podețele cochete, pe iarba cu miros de fân. Am simțit foarte puternic că este un loc religios și că este încărcat de energie pozitivă.
Despre cea de-a treia etapă a călătoriei noastre, în Chiang Mai, cel mai mare oraș din nord, înconjurat de parcuri naționale și păduri tropicale, Sanctuare ale elefanților, temple maiestuoase în orașul vechi îngrădit de ziduri precum și pe muntele care veghează asupra orașului, toate poveștile le păstrăm și le construim pentru un articol viitor.
In încheiere, aș vrea să las unul din perceptele budiste cu care rezonez:
Budiștii consideră că scopul vieții este de a dezvolta și arăta compasiune către toate ființele vii, fără discriminare, și să lucreze spre a le face bine, a aduce fericire și pace.
Write a comment