Călătoriile lui 2016

Voi scrie aici despre călătoriile noastre, deşi anul acesta a fost mult mai mult decât despre călătorii. A fost anul în care am simţit cel mai intens, în prima sa jumătate, că munca mea este apreciată, că dă rezultate şi că fac ceva care chiar contează. Anul în care am pierdut o persoană iubită care m-a crescut şi în care alţii dragi sunt mai bolnavi ca altă dată. Anul în care am încercat să vizitez şi să dedic cât de mult timp posibil familiei, cât am fost în ţară, în care am încercat să adun momente pentru eternitate. Şi bine am făcut. Anul în care am ratat nunţile a 3 prietene bune, în care am fost dezamăgită de oameni şi în care am dezamăgit probabil la rândul meu. In care am redescoperit cât de norocoasă sunt să am nişte prietene extraordinar de reale. Anul în care am iertat şi am învăţat să dau drumul celor care nu mai fac un efort să fie parte din prezentul meu. Anul în care mă maturizez, fără să mă blazez. 

Şi în final, anul în care ne trăim un vis avut de mult; nu singurul, dar unul mare: Anul în care ne-am luat inima în dinţi şi am pornit într-o călătorie de 12 luni prin lume, ca nomazi digitali. 

Ianuarie  

Inceputul anului ne-a prins pe drumuri, prevestitor. 

O excursie în inima Munţilor Apuseni, la Cabana Moţilor din Cluj, alături de prieteni dragi. 

Februarie - Iunie 

Perioadă dedicată pregătirilor de călătorie, cu împliniri pe plan profesional şi momente preţioase alături de familie. Clipe surprinse care nu vor mai fi niciodată la fel. Cele mai aproape de inima mea, mereu.  Eroii mei şi modele în viaţă, de care sunt mândră până la stele.

Drumuri în ţară: Bucureşti, Bacău, Focşani, Hunedoara. "La revedere" luat de la Cluj privind apusul de pe dealul Feleacului, deasupra oraşului. 

Iulie - Decembrie 

De pe 30 iunie 2016, se împlinesc azi exact 6 luni de când am plecat din România, în anul nostru sabatic. De atunci:

- am trăit în 4 ţări, 5 oraşe şi 6 apartamente diferite, în Valencia, Cascais, Hanoi, Bangkok şi Chiang Mai. Fără să numărăm pensiunile în care am stat doar o noapte, în excursii. 

- am mers zeci de ore cu avionul, mult mai multe alte zeci cu trenul (în Portugalia), cu autobuzul, metroul subteran şi de suprafaţă/Skyline (Bangkok), ba şi cu scuterul (Vietnam). Am biciclit câteva sute de km (peste 700, aproximând) în cele 2 luni în Valencia. Am traversat ape cu feribotul şi cu o barcă tailandeză de lemn (Phi Phi), am pedalat kayakul printre insuliţe carstice (Ha Long Bay) sau către o plajă izolată (Phi Phi), am urcat la picior munţi de smarald şi terase de orez (Sa Pa). Am mers pe jos pe puţin alte sute de km, explorând fiecare oraş şi loc nou, la pas. Am înotat în voie, într-o vară fără de sfârşit.

- am trăit 6 luni cu hainele, papucii şi lucrurile care mi-au încăput într-un rucsac şi mi-am dat seama de cât de puţine LUCRURI avem cu adevărat nevoie. 

- am gustat feluri de mâncare şi băuturi care mai de care mai exotice şi locale. Am descoperit că mâncarea nu este pentru noi în niciun caz atracţia principală a niciunui loc (ci mai degrabă natura şi oamenii săi), dar ne place să explorăm şi e bine când e gustoasă, sănătoasă şi accesibilă ca preţ. Elemente care se găsesc greu laolaltă în multe ţări. 

- M-am emoţionat la spectacole de Fado, Flamenco, muzică tradiţională vietnameză şi ascultând chant-urile/incantaţiile călugărilor budişti din templele Thailandei. 

- Am cunoscut oameni frumoşi şi ne-am făcut prieteni noi peste tot unde am fost, şi am realizat că oriunde în lume există muuulţi oameni buni şi că tot mai mulţi suntem în căutarea unor conexiuni reale. Pe care le poţi simţi şi într-un timp relativ scurt. Am cunoscut oameni din aceeaşi generaţie ca şi noi care au ales să-şi trăiască viaţa altfel decât normele sociale actuale. Şi sunt mai mulţi "nebuni" decât îmi imaginam :). 

- Am văzut pentru prima dată Oceanul Atlantic, Marea Chinei de Sud şi Marea Andaman. 

- Am văzut maimuţe sălbatice pe o insulă din Phi Phi. 

- Am modelat lut la o roată de olărit, în BatTrang, Vietnam. (fără să iasă nicio capodoperă, totuşi :p ). 

- Am învăţat să gătesc rulouri de primăvară vietnameze, în foi de hârtie de orez. 

- Am fost mai pişcaţi de ţânţari ca niciodată, am avut corpurile acoperite de bubiţe roşii (prickly heat) pentru zile întregi, arşi de soare, am fost supra-taxaţi ca ne-localnici, dar şi privilegiaţi în alte aspecte, am avut o singură dată indigestie şi ne tot ardem limba de când suntem în Thailanda încercând să degustăm picantele feluri de mâncare tradiţionale. 

- Am cunoscut culturi diferite şi am văzut cum trăiesc oamenii efectiv în ţările vizitate. Am încercat să le înţelegem stilul de viaţă, preocupările, bucuriile şi necazurile. Ni s-au deschis ochii şi mai mult cu privire la faptul că lumea este mare mare şi sunt în ea oportunităţi pentru toţi şi tot ce ne dorim, numai să fim dispuşi să fim mobili, flexibili, adaptabili. 

- Am stat sub o cascadă în Valencia, ne-am aplecat deasupra stâncilor înalte în Cascais, am mers prin tunelurile misterioasei Sintra şi pe catul zidurilor care înconjoară Obidos-ul, am privit Bangkok-ul de la etajul 47, am vizitat Peştera Paradisului în Vietnam şi Insula Paradisului în Thailanda (Phi Phi). Paradisiac, s-ar putea spune. 

- In acelaşi timp în care am făcut toate astea, am trăit cât se poate de normal. Am lucrat şi am învăţat aproape zilnic, ne-am calculat atent bugetul periodic, am făcut calcule şi planuri cât mai atente. Am petrecut peste 20 zile adunate în chestiuni administrative (curăţenie la sosire şi plecare dintr-un loc în altul, proceduri de viză, vizite şi cozi la Ambasade, aşteptat prin aeroporturi şi autogări, zeci şi zeci de ore de căutat cazări ieftine şi cu recomandări bune, peste 80 de conversaţii cu potenţiale gazde pe AirBnb ori WorkAway, ore de căutat şi combinat zboruri, zeci de bloguri citite cu sfaturi pentru activităţi independente şi nu numai). Am gătit acasă, am făcut cumpărături de la supermarket, am spălat haine, am mers cu transportul public cât de des posibil, nu am dat banii pe activităţi sau experienţe turistice acolo unde am considerat că nu merită, că nu ni le permitem, că le putem face singuri, ori că le putem lăsa pe data viitoare. Am avut zile în care am ales să stăm acasă, în care ne-am simţit plictisiţi sau epuizaţi, melancolici, îngrijoraţi sau nervoşi. Ne-am certat, ne-am împăcat. Am vorbit mult cu cei de acasă. M-am uitat la seriale, am citit cărţi sau pur şi simplu am dormit mai mult în unele zile ori am lenevit. Zile bune şi zile rele, ca în viaţă, nu ca în vacanţă. 

- am început să scriu pe blog. E un exerciţiu continuu de sinceritate, transparenţă, curaj şi încredere să te expui astfel. Cred însă că îmi este util, inclusiv ca şi provocare. 

- Ne-am înscris şi am urmat în ultimele 3 luni un curs online pentru a primi certificarea TEFL (Teaching English for Foreign Learners), pe care Alex l-a terminat deja, iar eu sunt pe ultima sută de metri. In cadrul cursului am învăţat multe lucruri interesante despre pedagogie, despre tehnici şi metode de predare, planificarea lecţiei şi managementul clasei. Diploma ne va da recunoaştere internaţională ca profesori de engleză pentru studenţi non-nativi. 

Retrospectiva in imagini

Valencia, Spania

Cascais, Portugalia

Sa Pa, Vietnam

Phi Phi / Ayuttaya / Chiang Mai , Thailand

Sunt recunoscătoare pentru 2016, pentru tot ce ne-a învăţat, pentru toate şansele primite, pentru ajutorul divin când am avut nevoie, pentru protecţie, pentru curaj, pentru momentele de extaz şi pentru cele de pace. Pentru tot ce am reuşit să înţeleg mai bine despre mine şi despre lume, pentru care aveam nevoie să plec întâi, să trăiesc experienţa asta. Şi pentru lucrurile dureroase aduse de anul ăsta, sunt recunoscătoare că am avut puterea să le accept şi să am sprijinul emoţional primit din partea celor dragi. Sunt recunoscătoare pentru puterea lor, fără de care nu aş fi putut să fac această călătorie. 

Un An Nou cu multă sănătate şi fericire tuturor, orice ar însemna asta pentru fiecare! 

La mulţi ani 2017!