Chiang Mai - orașul Regilor

Istorie

În istoria Thailandei sunt numeroase triburi și state care au luptat timp de secole pentru independența față de Regatul Khmer și apoi fața de Regatul Burmez, dar și între ele însele. Pe la sfîrșitul secolului XV se evidențiază două regate puternice: Regatul Lanna (devenit apoi Regatul Chiang Mai) și Regatul Ayuttaya (devenit Regatul Thonburi și apoi Siam). 

Chiang Mai a fost înființat în anul 1296 și a fost cea de-a doua capitală a Regatului Lanna, fiind precedat de Chiang Rai. Intre 1456-1474 au fost duse războaie puternice între cele două regate, culminând cu vasalitatea Regatului Lanna față de Regatul Ayuttaya. Din 1558 Regatul Lanna a fost sub conducerea burmezilor tip de două secole, până în 1775 când regele Taksim al Regatului Thonburi a învins armata burmeză și a eliberat Regatul Lanna de burmezi, care a devenit astfel Regatul Chiang Mai, stat tributar Regatului Siam. Deși trimitea tribut către Bangkok trimestrial, Chiang Mai și-a păstrat succesiunea regală și autonomia în afacerile interne. Doar când influența regatului britanic a devenit prea mare în partea de nord, oficialii din Bangkok au insistat să unifice Chiang Mai cu Siam-ul, eveniment marcat de nunta fiicei ultimului rege al Chiang Mai-ului cu Regele Siam-ului, în 1886. 

Thailanda a fost singurul stat din sud-estul Asiei care a rezistat colonizării britanice și franceze, deși au încheiat numeroase tratate comerciale iar regii și aristocrația thailandeză au fost educați în școlile britanice (începând din sec. IX, cu Rama V). Monarhia absolută a fost transformată în monarhie constituțională(prim ministrul este șeful Guvernului iar monarhul în succesiune ereditară este șeful statului) în urma Revoluției din 1932, iar regimul democratic a avut o istorie tumultoasă  culminând cu lovitura de stat din 2014, când democrația a fost înlocuită cu regimul militar condus de Organizația NCPO (National Council for Peace and Order), care controlează administrația națională. 

Noi am ajuns în Thailanda la o lună după moartea Regelui Bhumibol Adulyadej sau Rama IX, care a condus vreme de 70 de ani și a fost extrem de iubit de popor. Thailandezii poartă negru, în semn de doliu, în fața instituțiilor oficiale și a locurilor publice sunt tablouri uriașe ale regelui, cu altar de flori, iar gardurile sunt ornate cu panglici de mătase alb cu negru. Mai multe despre iubirea sinceră a thailandezilor față de regele lor a scris Brad Florescu aici. 

Inchei prin a spune, ca Brad, că și eu mi-aș fi dorit să am un conducător pe care să îl pot respecta și iubi sincer așa cum a fost iubit regele de poporul său. 

Vedere deasupra orașului de pe muntele Doi Suthep, unde a fost construit Templul regelui, Wat Phratat

Budhismul și Templele thailandeze

Budhismul este considerat un mod de viață mai mult decât o religie, însă linia este foarte fină. In Chiang Mai sunt extrem de multe temple și o comunitate foarte mare de călugări budiști care trăiesc, meditează și studiază la Universitățile specifice. Mai mult decât atât, datorită numărului mare de turiști care vin în Chiang Mai și pentru a promova schimbul cultural, unele temple au instituit un program de vorbit cu călugării, Monk Chat. Este practic o zonă din curtea Templului, cu băncuțe și mese, unde sunt călugări care vorbesc engleză, dispuși să discute despre budhism și cultura thailandeză cu oricine se oprește acolo, în programul prestabilit. Noi am povestit cu un călugăr budist cam 30 de minute, iar restul am învățat din ce am citit. Nu putem fi atât de aroganți pentru a spune că înțelegem o filozoie atââât de complexă și vastă, însă astea sunt câteva aspecte:

• Călugării budiști sunt obligați să poarte roba portocalie absolut tot timpul, iar culoarea nu este mereu portocalie: poate fi și galbenă, maro, vișinie sau grena, culoarea delimitând doar apartenența la un templu sau altul. 
• Ziua unui călugăr începe la 5 am, când se trezesc pentru incantații, iar la 6 am pornesc pe străzile orașului, cu vase mari de lemn prinse de mijloc cu o curea, pentru a primi mâncare de la localnici. Se întorc la templu pe la 7-8 pentru a lua micul-dejun împreună, din mâncarea donată, iar restul zilei este petrecut în meditație, chant-uri, studiu (cei ce sunt la universitate studiază între 6-10 ore pe zi). Studiază filozofie, legile budiste, limba veche Pali, limbi străine, istorie și multe altele. 
• Nu au voie să doarmă în afara templului, iar comportmentul lor trebuie să fie ireproșabil. Nu au voie să bea alcool sau să fumeze, nu pot avea relații intime, iar dacă merg să mănânce la un restaurant o pot face doar dacă sunt invitați de altcineva. Nu pot omorî nicio ființă vie (inclusiv țânțari), dar au voie să mănânce carne sau produse lactate, dacă le sunt oferite (pentru că atunci animalul nu a fost rănit de ei înșiși). Dacă un călugăr are un comportament greșit, răspunde în fața conducătorului templului. 
• Tripitaka este scriptura budistă și conține un set de 227*(sau 253, nu am găsit un nr exact) reguli de urmat (Pratimoksa) pentru a putea ajunge în Nirvana. Pentru laici sunt 5 norme de bază de urmat, cei mai ascetici urmează 8, iar pentru călugării novici sunt 10 reguli. Călugării definitivi ar trebui să le urmeze pe toate.
• Este considerată o onoare pentru un bărbat și familia sa ca acesta să aibă o perioadă de novicie, și pentru multe funcții oficiale este o condiție obligatorie. Majoritatea bărbaților urmează perceptele unui călugăr budist o dată în viață, pentru o perioadă de 3 luni. Călugării budiști pot oricând să se retragă pentru a duce o viață laică, este un lucru acceptat și foarte comun. Multe familii din Thailanda își trimit băieții la temple pentru a deveni novici atât pentru onoarea adusă familiei, dar în unele cazuri și pentru ca băieții să primească o educație - gratuit oferită de Templu. 
• după moarte, budiștii au o ceremonie de binecuvântare, apoi corpul le este incinerat.
• Sunt multe cazuri de călugări care au un comportament inadecvat și destule scandaluri prin presă. Aleg să nu mă concentrez pe partea aceasta, dar există, ca oriunde acolo unde sunt oameni . 

Templele budhiste sunt bogat ornamentate cu aur, pietre strălucitoare și statui ale lui Budha, de forme și mărimi diferite. Statuile sunt în general făcute din aur sau pietre prețioase cum ar fi jad-ul. Budha poate fi reprezentat în mai multe feluri, fie în șezut cu picioarele încrucișate fie culcat pe o parte, cu mâinile în diferite poziții. Statuile lui Budha sunt de obicei ornamentate cu flori, șiraguri ornamentale de flori, lumânări, oamenii aprind bețigașe de tămâie sau lumânări, iar unele temple au un fel de copac cu bețigașe în care oamenii lasă bani ca donații.

Templele sunt de obicei adevărate complexe de mai multe clădiri care cuprind varii temple de rugăciune, săli de mese, dormitoarele călugărilor, stupe, statui, elemente decorative. In Temple locuiesc și practică călugării budiști, spre diferență de Pagode, care sunt monumente religioase (în formă de conuri) la care oamenii vin să se roage, realizate de multe ori în cinstea unui monarh, cu o statuie a lui Budha în ele dar fără călugări. 

Un element specific templelor budiste thailandeze este monumentul in forma de con turtit numit Stupa, in care de multe ori sunt puse oasele și rămășițele monarhilor sau a unor călugări. 

Specific și faimos în Chiang Mai este Templul Wat Phratat, construit pe vârful muntelui Doi Suthep cu ajutorul elefanților. Legenda spune că regele a văzut un elefant alb care s-a oprit și a înconjurat de 3 ori locul din vârful muntelui, care a devenit astfel centrul templului, fiind considerat binecuvântat. Pereți albi, decorații din aur, acoperiș din lemn cu formă triunghiulară țuguiat, stupe din aur masiv, stâlpi din aur cu formă de umbrelă, statui ale lui Budha din aur sau jad verde, alb, galben, elefanți protectori, dragoni ori soldați quija în fața ușilor, tot pentru protecție. Pentru a intra în templu, trebuie să fii desculț, iar pentru femei picioarele, pieptul și brațele trebuie acoperite.  Sunt numeroase templele în tot orașul și mai ales în centrul vechi, unde există numeroase stiluri decorative. (alb cu auriu, lemn negru inscriptionat, lemn de teak, pictate, albe complet, chiar și un templu argintiu-unic).

Legile budiste

Exprimarea* "celor cinci porunci" nu folosește o formulă imperativă ca în iudaism sau creștinism, ele sunt simple îndemnuri de a trăi o viață fericită, fără griji, în care meditația se poate desfășura în condiții bune. Cele cinci porunci sunt:

1. A te abține să iei viața cuiva. (non-violența față de orice formă de viață)

2. A te abține să iei ceva ce nu ți se cuvine.

3. A te abține de la o purtare senzuală necuviincioasă. (abstinență de la desfrânare)

4. A te abține să minți.

5. A te abține de la consumarea oricărei substanțe care duce la pierderea lucidității minții. (abținerea de la droguri sau alcool).

În cadrul celor opt porunci, a treia poruncă, legată de comportarea sexuală, este mult mai strictă și devine un îndemn către celibat. Cele trei porunci adiționale sunt:

6. A te abține să mănânci în momente nepotrivite. (timpul dedicat mesei se întinde de dimineața până la prânz)

7. A te abține de la dans, folosirea bijuteriilor, participarea la spectacole, atingerea metalelor prețioase, etc.

8. A te abține de la folosirea unui pat înalt, mare și somptuos.

Vinaya este un cod moral specific monahilor. În budismul Theravada, acest cod moral include de 227 de reguli pentru călugări și 311 pentru călugărițe. Conținutul scrierilor Vinaya (vinayapitaka) diferă într-o mică măsură de la o școală la alta, fiecare școală budistă stabilind diferite standarde de aderență la Vinaya. Monahii novici respectă "cele zece porunci", care în afară de cele cinci porunci includ:

6. A te abține să mănânci în momente nepotrivite.

7. A te abține să cânți, să dansezi, să folosești un instrument muzical sau să participi la programe distractive.

8. A te abține să folosești parfum, cosmetice sau podoabe.

9. A te abține să stai pe scaune înalte sau să dormi în paturi somptuase și fine.

10. A refuza să primești bani.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Budism