Vacanța călătorilor e... acasă!

Dubai - deșert și opulență

Prima destinație înapoi spre Europa a fost o mică escală în Dubai, UAE, de 2 zile. M-am întâlnit cu o prietenă dragă, care ne-a făcut șederea cu atât mai deosebită. Mereu și mereu mă întorc la aceeași concluzie: oamenii sfințesc locul, prietenii sunt cei care creează experiențele cele mai semnificative. 

Mi-am dorit foarte mult să văd deșertul, așa că am luat un tur de Safari în deșert, care a inclus dune bashing (mers cu Jeep-ul pe dune), bufet arăbesc și un spectacol de belly dance în caravana din deșert. Erau incluse și niște cămile extrem de chinuite, care plimbau în cerc turiștii amatori de poze, însă ne-a fost muuult prea milă. Serios, animalele nu ar trebui folosite pentru distracția noastră! (fie că sunt elefanți, cămile, delfini sau mai știu eu ce, principiul e același: orice ființă vie are dreptul la libertate și nu trebuie exploatate pentru banii turiștilor). 

Deșertul nu m-a impresionat atât cât m-aș fi așteptat, probabil aveam așteptări prea mari, însă venind din verdea și luxuriantă Asie, m-a făcut să realizez cât de diversă este planeta noastră. Si cât suntem de norocoși că ne-am născut unde ne-am născut. Ajungi să prețuiești lucruri simple ca aerul curat, vântul răcoritor, iarba și curbele munților, de care nu ai realizat înainte ce privilegiu sunt. Deșertul te face recunoscător și umil. Accesul la mare, plaja frumoasă și faleza lungă, camioanele de mâncare și retaurantele de pe plajă sunt foarte plăcute, un mare plus pentru oraș. Contrastant cu un deșert atât de lipsit de apă...

Orașul în sine este împărțit în mai multe feluri de cartiere, dintre cele mai luxoase, la cartierele de expați, cartierele localnicilor și apoi cartierele sărăcăcioase ale lucrătorilor imigranți (pakistanezi, indieni, etc, care trăiesc în cele mai rele condiții). Pe stradă sunt mulți bărbați, serile nu am văzut deloc femei în cartierul unde am locuit, iar ca femeie mergând pe străzi m-am simțit... privită. Nu mai suntem în Asia. Se remarcă peste tot moscheiile dantelate și chemările muezinului pentru rugăciunile din timpul zilei. Nouă ni se par liniștitoare aceste chemări ca o muzică, si credem că dau un aer mistic orașului. Bărbații îmbrăcați în acele bluze lungi, cu turbane, femei cu văluri, eram deja în altă lume.

Pe de altă parte, orașul este cunoscut pentru opulență, pentru cartierele luxoase. mallurile sclipitoare și clădirile impresionante. Noi am vizitat faimoasa Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, și am privit cu multă plăcere și fascinație spectacolul de lumini pe muzică a fântânilor arteziene din față. Un adevărat spectacol, momentul meu preferat din cele 2 zile. 

Germania și România - ACASĂ

Am stat în Germania și România aproape câte două săptămâni, timp în care ne-am bucurat de familiile noastre, ne-am vizitat bunicii, am revăzut prieteni dragi, am trăit iarnă și primăvară, deși fugisem de ele, și am mâncat în sfârșit, pe săturate, pâine, brânză și cartofi! :)). Cel mai important însă, ne-am revăzut familiile și am dedicat timp fiecăruia dintre ei (aproape fiecăruia, au mai rămas câțiva de vizitat la vară), timp care s-a transformat în amintiri prețioase. Ne-a fost dragă această lună ne-nomadă, însă absolut necesară pentru suflet. Suntem cu adevărat binecuvântați cu atâția oameni dragi și frumoși în viețile noastre. 

Pe partea de călătorie, în Germania am vizitat orașul Nurenberg, cu farmec tipic bavarez. Străzile perfect pavate și largi, clădirile lipite una de alta și viu colorate, multe biciclete peste tot, o iarnă însorită și uscată, și mulți bretzel. Ok, poate și un wurst mic :).  

In România, am prins frumoasa tradiție a Mărțișorului de 1 Martie, m-am bucurat ca un copil de străzile pline cu zambile, lalele și buchețele de ghiocei, am respirat aer de *acasă*, mi-am îmbrățișat rădăcinile, părinții, bunicii, mătușile, verișoarele și nepoțeii, și am fost absolut răsfățați de mâncarea divină a bunicii mele. Mi-am revăzut prietene dragi, am povestit ca și cum ne despărțisem ieri, și am mulțumit mereu și mereu, în gând (și în Biserică), pentru toți acești oameni minunați din viața mea, cu care pot să fiu eu, într-un du-te-vino de iubire. 

Petrecerea burlăcițelor în Cipru

Ok, asta a fost doar pentru mine, Alex nefiind inclus ca *burlăciță*. :p . Insă îmi doresc să o notez aici, atât ca experiență umană a prieteniei, cât și ca o locație nouă în care am ajuns anul acesta. Nu mai fusesem în Cipru, și deși 2 zile (ploioase, pe deasupra) sunt puține pentru a înțelege mare lucru, mi-am făcut o idee și am rămas cu amintiri foarte specifice. 

Mi-a plăcut în Larnaca în mod deosebit Biserica Sf. Lazăr, o Biserică din secolul X care potrivit scriptelor, este locul unde este mormantul Sf Lazar (in cripta subterana), care a devenit primul misionar si patronul insulei Cipru (in antichitate: Kition) in anul 33 AD. O frumusețe în cărămidă nisipoasa, arcuri și coloane armonioase, simplitatea pereților, pacea simțită înăuntru, au fost pentru mine atât de impresionante, că m-aș întoarce în Cipru chiar numai să mai intru o dată în această Biserică.

Pe locul doi stă Restaurantul Maqam Al Sultan, care m-a impresionat cu atmosfera de o mie și una de nopți, mâncarea libaneza (grand meze) și dansatoarele grațioase. Nu îmi este foarte caracteristic să îmi rămână în memorie restaurantele, însă acest loc mi s-a părut o experiență în sine. Merită, mergeți și faceți rezervare înainte ;).

Cipru este o insulă din sudul Mediteranei, aproape de Israel, împărțită în două mari părți și comunități: partea grecească și partea turcească. Este o destinație de vacanță mai ales, fiind înconjurată de mare albastră, având plaje frumoase și infrastructura dezvoltată (cel puțin la nivel de străzi, cât am văzut eu). In Larnaca mai există pe lângă mare, un lac sărat care este casa a mii de Flamingo roz, cel puțin până vine seceta verii. A plouat și nu am reușit să vedem decât câteva păsări în depărtare, din mașină, dar o să mă întorc eu pe vreme bună! :p. 

Cel mai frumos însă din toată excursia în Cipru a fost faptul că m-am reunit cu prietene bune și infinit de dragi, cu care am râs ca în cele mai libere zile din tinerețile noastre (stiu, sună patetic, așa devii după o vârstă :p. I mean Spain.), am povestit, am fost noi, ne-am reconectat și am sărbătorit împreună viața care curge printre noi, dar care nu rupe niciuna din legăturile frumoase pe care le avem sudate pentru totdeauna. Am sărbătorit o viitoare nuntă și un bebe pe drum, iar ziua mea nu s-a putut nimeri în companie mai bună. Am pus bazele unei noi tradiții, să ne revedem toate, măcar o dată pe an, într-un loc nou. Cheers to that!