Este o atât de simplă dar magnifică bucurie în simplul fapt de a fi, de a trăi în prezent și aproape de natură, de a respira și a privi lumea cu conștiență, de a ne conecta cu tot ce ne înconjoară, încât mă surprinde cum uităm deseori că fericirea ne este atât de accesibilă, aparent banală în rutina ei.
Noi am găsit-o de data asta la malul mării.
Un vis împlinit
Activitatea mea preferată în cele 3 săptămâni din Penang, pe lângă orele întregi de privit și ascultat marea, a fost o experiență de călărit pe plajă, ceva ce mi-am dorit de mulți ani. Si s-a materializat pe plaja din Batu Feringhi, pe spinarea tânără a lui Mass, un armăsar de 4 ani, și ghidată de vocea calmă și ușor amuzată a lui Abdullah, crescătorul cailor.
Alte activități pe însulă
Ne-a plăcut și recomandăm o vizită la Grădina de Mirodenii (Spice Garden), unde alături de un ghid extrem de simpatic am văzut, mirosit și gustat, diverse plante și mirodenii din întreaga lume. Am aflat de exemplu că aroma unică a supei Laksa este dată de folosirea florii de ghimbir înainte de a se deschide, că scorțișoara de calitate superioară este cea cu foița extrem de subțire, ca o frunză, și nu cea lemnoasă, că piperul crește în copac, că nuca de betel -care crește în copacii de pe însulă, are un efect ușor narcotic când este mestecată, că ghimbirul și turmericul sunt rizomi și nu rădăcini, precum și multe alte lucruri interesante despre cuișoare, nucșoară, frunzele de lămâiță, plante de ceai și medicinale, și multe altele. Sunt trei trasee ornamentale prin jungla tropicală, printre palmieri, liane și plante agățătoare. Tânțarii își vor cere partea. Nu în ultimul rând, am găsit un pârâiaș plin de peștișori-doctori, care mânâncă pielea moartă de pe picioare. Ne-am lăsat și noi gâdilați puțin, că așa un spa natural de greu de refuzat :).
Un alt obiectiv recomandat este Templul Kek Lok Si, cel mai mare templu budist din Malaiezia, în care riturile celor 3 ramuri ale budismului sunt armonios îmbinate, și a cărui nume poate fi tradus ca Templul Paradisului. Nouă ne-au plăcut priveliștea asupra orașului, grădinile colorate și detaliile arhitecturale, inclusiv influențele chinezești, tailandeze și burmeze în Pagoda celor 10.000 de Budha. Statuia Zeiței Compasiunii, Godess of Mercy, de 30 m, veghează asupra orașului.Templul este loc de pelerinaj pentru budiștii din întreaga Asie.
Oamenii, mereu oamenii!
Când o meduză m-a pișcat de mână și picior în prima mea zi de înotat în mare, singurul om de pe plajă era Peter, înalt, atletic, cu părul grizonat dat pe spate, privind marea. In mica mea panică, m-am dus la el și l-am întrebat dacă intrase în apă, și daca știe de meduze, prefăcându-mă mai calmă decât eram. Auzisem povești despre meduze otrăvitoare și tragedii cu turiști pișcați care se dovediseră alergici, și brusc nu vroiam să fiu singură. Peter mi-a spus să frec locul pișcăturii cu nisip ud și în niciun caz să nu pun apă dulce peste rană. Politicos, a încercat să facă conversație pentru a-mi distrage atenția. M-a întrebat de unde sunt și când a auzit de România, și-a chemat entuziasmat partenera de pe șezlong.
Așa i-am întâlnit pe Monica și Peter, doi prieteni care își petrec iernile în însorita Asie. Ea este româncă plecată din țară de 30 de ani, el austriac. Amândoi între 55 și 60 de ani, liberi, independenți, iubesc Penang-ul mai mult ca orice altă destinație din Asia de S-E, și au fost în câteva (Bali, Thailanda, India). Doi oameni buni, cu o experiență de viață bogată în spate, cu care ne-am bucurat să ne vedem zile la rând, la masă, în explorarea Georgetown-ului sau în plimbări lungi pe plajă. Cu care am discutat cald, natural, despre lucruri generale și experiențe personale, ore întregi fără să ne apese timpul. Oameni pentru a căror întâlnire suntem recunoscători și pe care îi păstrăm cu drag în suflet.
In primele noastre zile pe insulă ne-am întâlnit cu Zahraa, Natalie și Matt, la un ceai și o prăjitură în cea mai veche ceainărie din Georgetown, China House. Zahraa este din Sudan-ul de Sud și locuiește în Malaiezia de 9 ani, unde a studiat și acum lucrează. De la ea am învățat că Sudan-ul de Sud este o țară extrem de tânără, creată în 2011, când s-a separat de Sudan. Natalie este din Germania și Matt din USA, un cuplu care s-au cunoscut în Hawaii și acum călătoresc împreună. Când Zahraa vorbește despre Islam, o face cu dragoste, reverență și modestie, fără a impune nimic, ci doar a împărtăși, când este întrebată. Ea însăși nu se consideră o practicantă acerbă (de ex. nu poartă văl mereu), însă ne-a spus că cine folosește violența nu mai reprezintă Islamul și nici cuvintele profetului, că această religie e foarte neînțeleasă în Vest, datorită extremiștilor, dar "cine cunoaște cu adevărat Islam-ul, ajunge să îl iubească". Si-ar dori însă o schimbare a mentalității în societate, în care femeia și bărbatul să împartă egal sarcinile casei și a copiilor, mai ales că în Sudan femeile sunt educate, merg la facultate și muncesc, inclusiv în meserii de inginer, doctor, politician.
Deși nu am intrat spre deloc în detalii personale, am petrecut împreună peste 4 ore discutând despre culturile țărilor noastre, despre religii, politică, principii ori doar impresii din călătorii.
Viața la mare
"-Privesc tâmp marea, nu mă mai satur...", i-am răspuns unei prietene care m-a întrebat ce mai fac, curioasă de activități și aventuri. Si ăsta e adevărul, deși am vizitat destul de multe obiective turistice, istorice și culturale, deși ne-am bucurat să experimentăm mâncarea în diverse combinații și arome, deși am cunoscut oameni interesanți și chiar ne-am făcut prieteni, amintirea pregnantă din Penang îmi rămâne marea. Am stat în fiecare zi, dar absolut în fiecare zi, minute bune sau chiar ore uneori, uitându-mă la mare, cu fascinație.
E ceva liniștitor și hipnotizant în ritmicitatea valurilor care îmbrățișează nisipul, în sunetul lor, în mirosul sărat și proaspăt care diferă de la dimineață la seară, în culorile apusului sau răsăritului, în sclipirile luminoase din apa ca o oglindă, în culorile care reflectă cerul.
Când am încercat să meditez la Templul Budist din Thailanda, mi-a fost greu să îmi "golesc mintea", gândurile mă bombardau nemilos într-un ritm de du-te-vino, iar efortul de a le alunga m-au obosit repede. Privind marea și ascultând valurile, pe rogojina pliată pe nisip, mintea s-a golit singură, fără un efort conștient. Am înțeles atunci beneficiul meditației și pacea care o poate aduce, prin simplul fapt de a fi prezent, în prezent. De a fi, de a te lăsa să doar fii.
La revedere, Penang, ne vom întoarce!
Terima Kasih! (mulțumesc în malay)
Write a comment