Ni s-a încheiat anul-cadou, anul sabatic. Nu știu dacă am perle de înțelepciune, vreo concluzie oau sau cine știe ce descoperire despre noi și lume. Se cere o concluzie însă și în timp ce scriu mă întreb cât de lung sau scurt va fi articolul ăsta. Cât de introspectiv, cât de analitic sau sentimental. Probabil o să descopăr în timp ce scriu.
Ce concluzii aș putea totuși să trag? Să compar țările vizitate, să vedem unde e iarba mai verde? Să enumerez locurile și activitățile care ne-au plăcut cel mai mult, si care mai puțin? Să fac o listă a câștigurilor și a pierderilor din anul ăsta? să pun fotografii exotice? Să scriu mai mult despre culturile țărilor vizitate, despre istoria lor, despre poveștile oamenilor? Oh, dar am scris despre toate astea în articolele dedicate, am pus mii de poze. Să filosofez despre propriile revelații și sensul vieții? Până la urmă, nu am găsit decât adevărul meu, definiția mea de fericire, nu am rețete, nu pot vorbi pentru alții. Părerile noastre sunt subiective, depind de gusturile personale, de stările de moment, de experiențe și de atitudinea avută, nu cred că sunt șabloane.
Dar suntem gata să împărtășim câteva idei și momente cheie dragi nouă, care definesc experiența trăită de noi în fiecare loc, pe parcursul acestui an. Să le rememorăm pe toate, să așternem pe hârtie imaginile care ne trec prin fața ochilor când spunem numele unui oraș, al unei țări.
Ce ne-a plăcut cel mai mult anul ăsta, din punct de vedere al locațiilor și experiențelor?
Locul care mi-a rămas cel mai intens în inimă rămâne Sapa, din Vietnam. Apoi, am iubit Penang-ul, din Malaiezia, iar pe locul 3 vine Bali, pentru pacea pe care am simțit-o acolo și pentru peisajele luminoase. La trăit foarte bine pe termen mai lung, câștigătoarele sunt Valencia și Chiang Mai, unde am petrecut în fiecare câte două luni pe care le-am adorat amândoi. Ne-am întoarce în Vietnam, pentru că a rămas atât de mult de explorat, și ni s-a părut atât de autentic și sincer, cu toată nebunia sa. In Penang n-au rămas atâtea de explorat, dar ne-am întoarce doar pentru că ne-a plăcut foarte foarte mult insula și oamenii. In Bali eu m-aș întoarce pentru trăit nomad, la fel și în Chiang Mai, unde au rămas încă mulți munți de urcat. Cred că Bangkok-ul mi-a plăcut cel mai puțin, pentru că a fost prea mare și prea mult ciment. La fel și Taipei-ul, nu prea ne-am conectat, deși a fost interesant pentru o tură. Cascais-ul și Lisabona au fost frumoase și fermecătoare, dar nu ne-am găsit ritmul acolo.
Deși peste tot, dar peste tot, am găsit ceva care să ne fure inima și care să ne rămână în minte ca legat de acel loc. De exemplu:
In Valencia - i-am cunoscut pe Lavinia, Cristina și Jesus :). Am mes cu bicicletele aproape zilnic, ceea ce m-a făcut fericită. Am avut marea aproape, timp de două luni. Jardines de Turia ne-a plăcut amândorura, un parc uriaș prin inima orașului. Oamenii care dansau pe faleză, muzica, veselia de pe străzi și căldura spaniolilor. Arhitectura și centrul vechi, străduțele. Apusul pe Lacul Albufera. Bătălia Florilor. Muzică clasică printre apele Oceanograficului. Paella, salsa, flamenco.
In Cascais/Lisabona - mi-au rămas în inimă Sintra si Obidos, care mi s-au părut magice. Spectacolul de fado la care am fost și mi-au dat lacrimile. Orașul Obidos și zidurile sale albe, ginginha din pahare de ciocolată. Cabo da Roca și cafeneaua mexicană de pe stânci unde ne-a dus Paula. Toate conversațiile cu Paula și întâlnirile cu ea. Cascais cu golfulețul elegant și apa lină (deși rece ca gheața), cu casele portugheze vechi, pictate cu flori și alte elemente decorative. Lisabona privită de sus, tramvaiele galbene, străzile in pantă, azulejos.
In Hanoi - am cunoscut-o pe Alyona, un om deosebit. Am cunoscut mulți alți oameni și ne-am făcut prieteni. Am fost la multe concerte. Femeile care vând flori și fructe de pe bicicletă. Copiii care vor să vorbească cu tine în engleză. Lacul Hoam Kiem și templele. Cafenelele franțuzești de pe malul Lacului West Lake. Lecția de gătit rulouri de primăvară. Experimentele culinare, bun cha și xoi. Lecția de ceramică și olărit. Nebunia de scutere și traversarea străzii. Vizita în Sapa si campul de flori din munti, vizita în Ha Long Bay. Experienta la Universitate. Cina oferită de Kim, alături de familia sa. Ultimul bol de Pho (supa vietnameză) înainte de plecare. Fructul dragonului.
In Bangkok - ne-am întâlnit cu Alina și Brendan și am mers câteva zile pe insula Phi Phi. Prietenii sfintesc locul. Excursia în Ayuttaya, fosta reședință regală. Vizitele la Templele din centru și primele impresii despre cultura budistă. Traversarea râului cu barca. Intâlnirea cu Doina. Piața din Chatuchak. Norul 47.
In Chiang Mai - am descoperit în sfârșit mâncarea thailandeză, pad thai, orez prăjit și kao soi. Anul Nou și cerul plin de lampioane zburatoare. Vizita la Sanctuarul Elefanților. Templele bogat ornamentate, diferite de cele din Bangkok. Discuția cu un călugăr budist. Mersul cu bicicletele la lacul Huay Tung Thao și în satul Umbrelelor Bor Sang. Excursia în Parcul Național Doi Inthanon și priveliștea de sus, cărarea de lemn, florile roșii de spin pe cerul alburiu, cascadele. Prânzul avut cu Panchika și părinții ei. Cele mai bune smoothie-uri cu mango, fructul pasiunii și ghimbir, de la o tarabă locală. Primul studio în care am stat, cu vederea spre grădină. Clay Cafe, terasa cu sculpturi de teracotă. Serile pe malul râului, la o terasă cu lumini colorate agățate în copaci.
In Penang - am adorat cazarea noastră, de pe plajă, și priveliștea de pe geam. Apa albastră și mereu senină. Oamenii zâmbitori și prietenoși, copiii de pe plajă, veselia și zumzetul. Că i-am cunoscut pe Monica și Peter. Grădina cu Mirodenii. Vizitele în oraș, vânatul după picturile murale, minunatul asupra diversității de temple și culturi. Priveliștea de pe Dealul Penang. Mâncarea indiană, pasiunea lui Alex. Călăritul pe plajă, un vis împlinit al meu.
In Taipei - am învățat mai multe despre cultura și istoria chineză. Monumentul lui Chiang Kai Shek, poarta albă cu margini albastre. Fried dumplings, so yum. Toate dealurile urcate pentru priveliști de sus. Vizita la Tamsui și Jiufen, plimbarea prin Parcul Național Yangmishan și câmpul de cale. Pădurea de mangrove. Oamenii care făceau tai chi seara prin parcuri. Templele taiwaneze și aruncatul pietrelor lunii. Bufetele vegetariene și mesajele simpatice din metrou, livrate de pisici. Seara cu Kevin și Vanesa, la Templul Zi Nan. Anunțurile publicitare.
In Bali - plimbările cu scuterul. Câmpurile de orez. Templele balineze și casele tradiționale. Ofrandele de pe străzi. Intâlnirea cu Doina. Excursia la Kintamani cu priveliștea spre Muntele Batur, Templul Besakih și degustarea de cafea și ceai. Surf. Snorkelling printre corali și pești colorați. Nasi goreng. Ubud și farmecul său hippie. Yoga la Yoga Barn. Vizita la Templul Tanah Lot. Dansul Kechak. Pădurea Maimuțelor din Ubud. Plimbarea cu Darrellyn și imaginea unor copile care dansau pe prispa unei case. Lacul cu lotuși. Familia lui Putu din Canggu. Hainele tradiționale ale balinezilor și mersul la templu cu ofrande.
In Praga - străzile pietruite și sentimentul că ai călătorit în alt timp. Muzica de pe Pod. Castelul profilat spre orizont. Gold Lane și căsuțele miniaturi. Palatul Lobkowitz și istoria familiei. Turnurile. Râul și plimbarea cu barca. Iasomia înflorită. Clădirile colorate. Caleștile cu cai albi. Cartierul evreiesc. Sinagoga Ierusalem și concertul de acolo. Varză murată cu piure de cartofi, cârnați și bere. Omul cu baloane de săpun. Ultima seară.
Tot în anul ăsta, am cunoscut Kuala Lumpur pentru 3 zile, cu ale sale moschei, palate și turnuri de sticlă. In Dubai, am petrecut jumătate de zi în deșert și apoi am ascultat muzică pe ritmuri colorate la Burj Khalifa. Am petrecut o lună acasă, în Germania și România. Dar e mereu mai greu să povestești despre casă, pentru ca e prea intim.
De ce mi-a fost cel mai mult dor anul ăsta?
De familie. De brânză și pâine. De primăvara de acasă și cireșii înfloriți din curtea bunicii. De Crăciun. De zăpadă, pentru câteva zile.
Ce am învățat nou?
Câteva cuvinte în fiecare limbă din țările în care am fost. Despre istoria țărilor vizitate, despre cultura lor. Despre budism și despre confucianism. Să gătesc nasi goreng (orez prăjit), rulouri de primăvară și linte în lapte de cocos. Să cânt 2 melodii simple la flaut. Să merg pe scuter.
Ne-am luat diploma de Profesori de Engleză TEFL, urmând un curs online. Am început și alte cursuri online și am testat platforme de învățare și freelancing.
Am creat blogul și am scris constant articole, documentându-ne călătoria. Unele articole mi-au ieșit mai frumoase decât altele, pentru multe dintre ele m-am documentat intens, de multe ori am lucrat zile intregi la un articol și la selecția de poze, dar am învățat multe pe parcurs. Iar acum avem propria noastră carte de povești :).
Ce am experimentat nou, pentru prima dată?
Pe lângă mâncare, care e subînțeleasă. Am văzut maimuțe sălbatice și elefanți. Am călărit pe plajă. Am făcut surf. Am făcut snorkelling. Am mers cu scuterul singură. Am lansat un lampion spre cer. Am mers cu o canoe. M-am jucat cu ceramica. Am făcut yoga. Alex a ținut o prezentare în fața unui grup de studenți. Am făcut parte dintr-un juriu pentru un concurs de Halloween al copiilor. Am mers cu bicicleta în afara orașului. Am făcut baie sub o cascadă.
Ce regretăm?
Nimic. Totul a fost așa cum a trebuit să fie.
Da, am făcut sacrificii, am renunțat la lucruri la fel de importante, am făcut alegeri. Nu toate zilele au fost fericite, interesante sau oau. Am avut tristeți și doruri și regrete că n-am putut fi alături de oameni dragi, în momente fericite dar și în momente grele din viața lor. Insă au fost niște alegeri asumate, pe care, deși unele dor, nu le regretăm. Am avut nevoie de experiența asta și am trăit-o din plin.
Despre cum m-am schimbat eu anul acesta, și ce concluzii mai filosofice am tras, în articolul următor, doar pentru cei care nu se plictisesc repede :p.
Write a comment