Un articol lung și deșirat, în care am înșirat gândurile cele mai abstracte. Despre definițiile fericirii, despre imagini virtuale incomplete, despre timp și bucăți de puzzle lipite. Despre asumare. Despre idei avute la 29 de ani, după un an de călătorit prin Europa și Asia, de la un om care se consideră împăcat cu sine. 

Am lăsat în urmă aerul tropical al Asiei și ne-am întors în Europa, pentru ultimul segment al călătoriei noastre, în Praga. Capitala istorică a Bohemiei e unul dintre cele mai romantice orașe din lume, cu aerul său medieval și imperial în același timp, cu muzicanții săi, cu muzeele, castelele și podurile sale. 

Bali a reprezentat pentru noi o miriadă de temple, terase de orez, lacuri și vulcani activi, încercări de surfing, snorkeling, yoga, și trăitul într-o insulă care le combină pe toate. Singura insulă hindusă din arhipelagul Indonezian, care este musulman, Bali este cu adevărat un loc unic în lume.  

Națiunea a cărei independență este încă dezbătută de statele lumii, și complet negată de China, este un stat surprinzător de modern, educat și verde. O insulă cam de mărimea Moldovei noastre, care este azi unul din statele puternic dezvoltate din Asia. Un articol despre istorie, legătura cu China, arhitectură, parcuri, munti, temple și Confucius. 

Este o atât de simplă dar magnifică bucurie în simplul fapt de a fi, de a trăi în prezent și aproape de natură, de a respira și a privi lumea cu conștiență, de a ne conecta cu tot ce ne înconjoară, încât mă surprinde cum uităm deseori că fericirea ne este atât de accesibilă, aparent banală în rutina ei.

Noi am găsit-o de data asta la malul mării. 

O moschee albă cu turn: muezinul cheamă la rugăciune. La câțiva metri, un templu chinez cu dragoni și bețișoare fumegânde, bate gong-ul. Templul indian-hindus cu zeul elefant Ganeesha la poartă, vibrează în incantații. In Biserica babtistă cu vitraliu si cruce, clopotul bate și el. 

Bun venit în Georgetown, ''Perla Orientului''!

Un cocktail cultural, desigur! Zilele astea suntem în Penang, Malaiezia, și ne place atât de mult încât n-o să ne dăm duși vreo 3 săptămâni!

Savurăm fiecare clipă - la mare sau în oraș, și învățăm despre câte 4 culturi deodată, admirăm, exersăm zâmbete. Oamenii sunt minunați, deschiși, calzi, și diverși ca peștii în ocean!

După 8 luni de călătorit, ne-am plănuit drumul spre casă, spre familii. Nu ca final al călătoriei, ci un mic intermezzo în mijlocul anului nostru sabatic. 

Am stat în Germania și România câteva săptămâni, iar printre picături am reușit să surprindem glimpses din Dubai și Cipru, în excursii alături de prieteni. 

Ne întoarcem apoi în Asia, cu un nou plan.

Orașul ăsta a fost fix pe sufletul nostru, așa cum ne-am dorit ca anul să ne fie: relaxant, exotic și în buget. Un oraș suficient de mare cât să nu ne plictisim și suficient de mic cât să nu ne pierdem. Înconjurat de natură în afară și cu o viață culturală bogată înăuntru. Un articol despre excursii, munți, elefanți, temple, ritualuri și mâncăruri bune. 

Cu o istorie de 700 de ani, Chiang Mai este cel mai mare si mai bogat cultural oraș din nordul Thailandei. Fostă reședință a Regatului Lanna, împânzit de temple maiestuos decorate, cu o cultură puternic budistă, situat între cei mai înalți munți ai Thailandei și pe râul Ping, cu 7 universități și o paletă uriașă de activități, Chiang Mai este o bijuterie de neratat. 

Este timpul în care ar trebui să reflectăm la anul care a trecut, să valorăm ce ne-a adus bun, să iertăm ce a fost rău, să descoperim ce trebuia învăţat şi cum să facem mai bine la anul. Imi fac de câţiva ani buni liste la final de an, atât cu ce am realizat în anul care a trecut, cât şi cu ce îmi doresc anul viitor. Cred că este bine şi util să faci cu tine însuţi un exerciţiu de sinceritate precum şi unul de proiecţie a viitorului, cel puţin o dată la un an. 

Sunt 3 zone majore în Thailanda, distincte prin peisaje, tradiții ori atracții: plajele paradisiace din Sud, metropola gigant care este Bangkok - în partea centrală, și Nordul caracterizat de munți, junglă, etnici și tradiții. Peste toate domnește Măria sa, Elefantul, animal protector.                                             Suntem în anul 2559 BE (Budist Era). 

Deși scopul nostru principal este să locuim un timp mai îndelungat într-un oraș, pentru a-i descoperi inclusiv rutina, ne surprindem mereu de câte mici excursii putem face în zona respectivă, în câte activități participăm și câte lucruri aflăm despre cultura oamenilor care locuiesc acolo. 

6 săptămâni locuind în Ha Noi au însemnat pt noi:

Cred că în Ha Noi am socializat cel mai mult din toate astea 4 luni de călătorie, am cunoscut cei mai mulți oameni, din diverse țări și medii, cu povești și moduri de a privi viața extrem de interesante. 

Ne-am făcut prieteni, și pentru asta suntem extrem de recunoscători. Am cunoscut oameni cu care nu am devenit prieteni, însă cu care am purtat discuții interesante. Este un oraș atât de multicultural!

Două zile în natură, pe poteci de pământ reavăn, înconjurați de piscuri verzi cu capul în nori, dealuri terasate de pe care orezul fusese deja cules în septembrie, bivoli leneși, sătucele minorităților etnice cu tarabe de haine colorate, genți tricotate și oameni simpli, îmbrăcați în costumele tradiționale, oferindu-se ca ghizi. 

In templele și pagodele pe care le-am vizitat prin Ha Noi, întâlnim mereu recurente 4 animale care sunt reprezentate în desene pe uși ori picturi în relief pe porți, mobilă sau coloane, statui, etc.

Sunt cele 4 animale considerate sacre în cultura și religia vietnameză, încărcate de o simbolistică extrem de frumoasă și bogată. 

Viet Nam-ul are o populație de peste 94 de milioane de locuitori și adăpostește în cei 332,698 km2 nici mai mult nici mai puțin de 54 de grupuri etnice. Majoritar este grupul Kinh (numit și Viet), care constituie 86% din populație, iar restul de 53 de etnii sunt considerate minoritare dar recunoscute oficial de stat. 

Prima săptămână în Hanoi este de fapt și prima noastră săptămână în Asia, iar acomodarea a început de la cele mai simple lucruri, cum ar fi aerul pe care îl respirăm. Temperaturi diferite, mirosuri necunoscute, arome, culori, zgomote și un ritm de viață amețitor. Un montagne-russe al simțurilor, care ne-a purtat din abis în ceruri. 

In septembrie 2016 am locuit 4 săptămâni în Cascais, un orăşel la 40 de minute cu trenul de Lisabona. Am reuşit în timpul ăsta să cunoaştem destul de bine cele două oraşe, inclusiv cartierele non-turistice, să încercăm ceva mâncăruri şi vinuri tradiţionale, să vizităm câteva obiective din apropiere, să mergem cu trenul ...

Paula a fost gazda noastră în Cascais, anume cea care ne-a închiriat studio-ul în care am locuit 4 săptămâni. A fost în acelaşi timp şi omul cu care am vorbit poate cel mai mult din Portugalia, care ne-a povestit despre cultura şi felul de viaţă al portughezilor, aşa cum le ştie ea din familie şi propria experienţă. 

Momentele de "oau" pe care Portugalia ni le-a dăruit nu au fost în Lisabona, cum ne așteptam, ci în jurul ei: în orășelele-bijuterie de pe coasta Atlanticului, în stâncile înalte din Cabo da Roca, în dealurile mistice din romantica Sintra și palatele ei de poveste, în farmecul rural al zidurile alb-albastre din Obidos, în pasiunea unui cântec de fado. 

Lisabona descoperită într-un tur gratuit de 3 ore, alături de ghidul nostru, Rafael.

Am aflat despre cartierele din centrul istoric  (Bairo Alto, Chiado și Alfama), despre istoria formării orașului, despre cutremurul din 1755 și lucrările de restaurare, Revoluția Garoafelor din 25 Aprilie 1974, stilul de viață trecut și actual al localnicilor, mâncăruri tradiționale și fado.

La finalul celor 2 luni petrecute în Valencia, tragem linie și mergem mai departe, nu fără a face însă înainte o evaluare a orașului și a timpului nostru aici.

Activități, muzee, excursii, descoperiri culinare, prieteni; bune, rele, lecții învățate, amintiri, dezvoltare, let's debrief!

Lucrul pentru care sunt cel mai recunoscătoare din cele două luni petrecute în Valencia, este faptul că am întâlnit oameni deosebiți cu care am reușit să ne conectăm la un nivel uman mai adânc decât cel al unei discuții turistice, cu care am împărtășit momente frumoase și care îmi vor rămâne în suflet ca cea mai caldă amintire  atunci când mă voi gândi la Valencia. 

Uneori este nevoie de timp mult pentru a forma o prietenie, uneori este suficient să întâlnești oamenii potriviți. 

Alicante și Cartagena sunt două orașe de pe coasta mediteraneană, aproximativ la 2-3 ore sud de Valencia, încărcate de istorie și scăldate în soare.

Am fost să le vizităm într-o mică excursie de două zile, timp în care am aflat despre ...

Suntem în Valencia de aproape 3 săptămâni. Este prima destinație din turul nostru, prin urmare ne adaptăm nu numai la oraș, dar și la noul stil de viață. 

Vizităm fără grabă, ne bucurăm de soare și de mare, încercăm mâncărurile tradiționale, lucrăm, citim, dormim. Ne odihnim și simțim fiecare zi care trece.